Corporate

Live band sau solo: ce funcționează la evenimentul tău corporate

De Eduard Cotoară · 7 min de citit

La un eveniment corporate, am cântat odată la o gală de premii pentru o firmă mare de IT. Director-ul de marketing, fata care îmi semnase contractul, a venit la mine la ora 1 noaptea, după ce toți plecaseră, și mi-a zis: „Eduard, săptămâna trecută am fost la gala concurenței. A fost o trupă bună acolo. Dar acolo s-a cântat. Aici a fost seara noastră." Diferența asta — între „muzică la eveniment" și „eveniment cu muzică care contează" — e ce vreau să-ți povestesc.

Am livrat seri pentru firme de toate tipurile. De la lansare de produs cu 50 de invitați, până la party-uri de Crăciun cu 600 de oameni în Berăria H. Am avut și seri în care am cântat 4 piese și apoi am stat lângă DJ. Și seri în care am cântat 3 ore continue. Ambele au funcționat. Pentru că s-a hotărât corect, înainte.

Întâi: ce tip de eveniment ai și ce vrei să rămână din el

Înainte să alegi formația, alege scopul. Gală sau lansare? Atunci muzica e suport — momente live punctuale, fundal cald restul timpului. Team-building? Atunci oamenii vor relaxare, nu spectacol. Party de Crăciun? Atunci ringul e obiectivul principal — totul converge spre el. Conferință cu paneluri? Momente scurte între părți, nimic care să întrerupă tema serii.

Aceeași trupă cântă diferit pentru fiecare. Și nu, nu o iei doar „pe încredere". O briefuim, înainte.

Live band — investiția care se vede pe Linkedin a doua zi

O să fiu direct: live band-ul costă mai mult. Pentru o gală mare în București, vorbim de 3.000-5.000€, în funcție de formație și producție. Dacă firma ta semnalizează prin alte canale „suntem profesioniști care investesc în experiență", atunci live band-ul confirmă mesajul în primele 30 de secunde.

Funcționează când: ai peste 100 de invitați, sala suportă acustic (nu un birou de open-space cu eco), ai un moment „wow" în program — duet, surpriză, un anunț important susținut de muzică live —, sau ai invitați internaționali pentru care vrei să prezinți România într-un mod elegant.

Am cântat la o lansare de mașină premium la JW Marriott. Au vrut Trio acustic la cocktail, Full Band după prezentarea oficială a mașinii. Când a intrat directorul general pe scenă, eu cu trupa am pornit „Eye of the Tiger" pe o variantă acustică-soul. Sala s-a ridicat în picioare. Vânzările din luna aia au crescut. Nu pot să-mi iau creditul pentru asta — dar muzica a făcut momentul.

Solo cu band redus — formula subestimată

Aici e șmecheria pe care n-o spune nimeni: pentru evenimentele intime, sub 80 de invitați, formula solo cu chitară sau pian e adesea mai memorabilă decât o trupă. Pentru că într-un spațiu mic, o trupă mare e zgomot. O voce singură, cu un instrumental discret în spate, ține atenția fără să o blocheze.

Am cântat la o cină de Crăciun pentru o firmă de avocatură, 40 de invitați, restaurant intim. Singur, cu negativ + chitară. Repertoriu de jazz, Sinatra, două piese românești emoționale, un Ed Sheeran cerut de partener. Total: 1.800€. Le-au păstrat poza cu mine pe peretele biroului, am revenit anul următor. Solo nu înseamnă „mai puțin". Înseamnă potrivit.

Repertoriul corporate — partea pe care n-o personalizează aproape nimeni

Cea mai mare gafă pe care o văd la evenimentele corporate: organizatorul își angajează artistul și apoi îl lasă să cânte „ce vrea el". Iar artistul cântă setul lui standard de nuntă. Apoi mirele firmei vine la final și nu înțelege de ce a sunat la fel ca la verișoara lui.

Întreabă-mă, sau pe oricine angajezi:

• „Pot să-ți trimit 5-10 piese specifice pe care le vreau în program?"
• „Faci variante în engleză pentru publicul nostru internațional?"
• „Ai vreo idee de moment muzical legat de tema noastră de seara?" (Aniversare firmă cu anul fondării din 1998? Atunci anii ’90 sunt platforma ta.)

Un artist serios spune „da, lucrăm pe asta, trimite-mi brief-ul". Un artist mediu spune „cânt ce-am pregătit". Întreabă-i pe amândoi aceeași întrebare, înainte de contract.

Sound check, brief, plan B — partea logistică unde pierzi sau câștigi seara

O să-ți povestesc două chestii care s-au întâmplat luna trecută. Una la o firmă pentru care lucrasem, una pentru care nu am ajuns.

Una. Brief scris cu 10 zile înainte. Programul orar, momentele cheie, durata fiecărui set, persoana de contact unică (Andrea, director eveniment). Sound check la ora 17 pentru eveniment la 19. Totul a mers fără nicio problemă. Mi-am făcut treaba și am plecat la 1 dimineața fără un singur „te rog poți face și…" la jumătatea show-ului.

Două. Firmă de tehnologie, party la munte. Au angajat un artist (nu eu — am refuzat ferm pentru că n-au vrut sound check). El a ajuns cu 30 de minute înainte. Echipamentul salonului nu era compatibil cu al lui. Generatorul nu suporta amperajul. La 21:00 trebuiau să înceapă speechurile. Au început la 21:45 fără muzică. Reputația firmei printre cei 200 de invitați? Compromisă.

Reguli pe care nu le negociez:

• Brief scris cu minim 14 zile înainte. Nu sun după 14 zile pentru clarificări — sunăm înainte.
• Sound check minim 2 ore înainte de eveniment. Niciodată mai puțin.
• Un singur punct de contact între mine și firmă. 5 oameni care comunică separat = haos.
• Plan B pentru orice piesă „sensibilă" — versuri politice, mesaje religioase. Echipa firmei verifică înainte.

Cel mai bun compliment pe care l-am primit de la un CEO, după un party de Crăciun: „Nu te-am observat ca disturbare. Te-am observat ca contribuție." Asta înseamnă că am făcut bine treaba — sala a simțit, dar nimeni nu s-a oprit din interacțiunea pentru care erau acolo ca să mă observe pe mine. La corporate, asta e arta.

Trei lucruri care decid dacă invitații îți pomenesc evenimentul luni la birou

Profesionalismul din primul minut. Artistul intră, salută, sună bine de la nota 1. Fără „mai dă-mi 5 minute", fără probleme tehnice, fără să fie nevoie de o ajustare în primul cuart de oră. Dacă primul minut sună aproximativ, ai pierdut sala. Recuperarea durează tot evenimentul.

Energie potrivită la momentul potrivit. Calm la cocktail, urcătoare după cina, exploziv pe ring. Un artist bun citește sala. La un team-building cu 100 de oameni nu pornești cu „Bohemian Rhapsody". La o gală nu pornești cu „Despacito". Pare evident. Te asigur că am văzut ambele.

Conexiunea cu publicul. Artistul vorbește — puțin, dar bine. Nu citește un script. Nu „livrează" doar muzică. Spune o glumă potrivită, anunță piesa următoare în context, salută numele firmei o singură dată — nu de zece ori. La corporate, abilitățile de prezentare ale artistului contează cât vocea.

Dacă bifezi astea trei, evenimentul tău va fi „cel pe care colegii îl povestesc luni la cafea". Și asta înseamnă reach intern în firmă mai bun decât orice newsletter de PR.